# EU AI Act, Articolul 50, pentru o echipă mică: ce faci dacă ai un chatbot Din 2 august 2026 se aplică Articolul 50 din Regulamentul european privind inteligența artificială (AI Act). E articolul de transparență și, spre deosebire de regulile pentru sistemele cu risc ridicat, amânate din nou în iulie, el nu a fost întârziat. Dacă ai un chatbot pe site, un asistent în produs sau un pipeline care generează imagini, audio sau text ce ajung în fața oamenilor, cel mai probabil ți se aplică. Amenzile merg până la 15 milioane de euro sau 3% din cifra de afaceri mondială, iar pentru IMM-uri și startup-uri se aplică cea mai mică dintre cele două. Cea mai mare parte din ce s-a scris despre Articolul 50 e scrisă de cabinete de avocatură pentru companii mari, sau de vendori care vând instrumente de conformitate. Articolul acesta e pentru o echipă de cinci până la cincizeci de oameni care a construit ceva peste API-ul Claude sau GPT și vrea să știe ce să schimbe în produs. Suntem ingineri, nu avocați. Ce urmează e lectura noastră asupra regulamentului, a FAQ-ului Comisiei și a ghidurilor ei finale, cu părțile incerte marcate ca incerte. Pentru un răspuns obligatoriu pe cazul tău, vorbește cu un avocat. ## Unde suntem pe calendar AI Act a intrat în vigoare în august 2024, dar obligațiile lui se aplică etapizat. În iulie 2026, Digital Omnibus on AI, Regulamentul (UE) 2026/1744, a schimbat mai multe date. A intrat în vigoare pe 27 iulie 2026, cu șase zile înainte de termenul inițial pentru sistemele cu risc ridicat.

Detaliul care contează pentru majoritatea echipelor mici e cât de îngustă este singura prelungire primită de Articolul 50. Sistemele introduse pe piață înainte de 2 august 2026 au timp până pe **2 decembrie 2026** să respecte Articolul 50(2), adică marcarea în format care poate fi citit automat a conținutului generat. Atât. Informarea despre chatbot și obligațiile de etichetare a deepfake-urilor și a textului nu au avut nicio perioadă de grație. Dacă ai lansat ceva după 2 august, nu există nicio prelungire. ## Ce cere de fapt Articolul 50 Articolul are patru alineate de fond. Două privesc furnizorul sistemului de IA, două implementatorul: 1. **Chatboți și asistenți (50(1), furnizor).** Un sistem care interacționează direct cu persoane trebuie proiectat astfel încât acestea să fie informate că au de-a face cu un sistem de IA. Excepția e când acest lucru este evident pentru o persoană rezonabil de bine informată și atentă, iar ghidurile Comisiei spun că excepția se interpretează restrictiv. 2. **Marcarea conținutului generat (50(2), furnizor).** Sistemele care generează audio, imagini, video sau text sintetic trebuie să marcheze output-ul într-un format care poate fi citit automat și detectat ca generat artificial. Ghidurile exclud editarea asistivă care nu modifică substanțial inputul, precum și șirurile scurte de text, codul sursă și output-urile mașină-la-mașină. 3. **Recunoașterea emoțiilor și categorisirea biometrică (50(3), implementator).** Persoanele expuse acestor sisteme trebuie informate. Puține echipe mici de produs le au, așa că nu insistăm. 4. **Deepfake-uri și text de interes public (50(4), implementator).** Imaginile, audio-ul sau video-ul generate ori manipulate care par reale trebuie declarate ca atare. Textul generat de IA și publicat pentru a informa publicul în chestiuni de interes public trebuie etichetat, **cu excepția cazului în care a trecut printr-o revizuire umană sau un control editorial** și cineva își asumă responsabilitatea editorială pentru el. Alineatul 5 stabilește forma: informația trebuie să fie clară și distinctă, furnizată cel târziu la prima interacțiune sau expunere, și să respecte cerințele de accesibilitate. ## Furnizor sau implementator: care ești? Întrebarea aceasta decide ce ai de făcut, și e cea la care textele oficiale ajută cel mai puțin. Furnizor este cel care dezvoltă un sistem de IA sau îl dezvoltă prin altcineva și îl introduce pe piață sau îl pune în funcțiune sub nume propriu. Implementator este cel care folosește un sistem de IA sub autoritatea sa, în cadrul unei activități profesionale. FAQ-ul Comisiei nu abordează direct cel mai frecvent caz dintre clienții noștri: o firmă care construiește un chatbot pe API-ul Anthropic sau OpenAI și îl pune pe site sub brandul propriu. Aplicând definițiile, citim acea firmă ca **furnizor al sistemului de IA** (chatbotul), în timp ce Anthropic sau OpenAI este furnizorul modelului de IA de uz general de dedesubt. Obligațiile proprii ale furnizorului de model nu mută informarea despre chatbot de pe umerii tăi.

Două observații despre tabel. O firmă care integrează widgetul de chat al unui vendor este, în lectura noastră, implementator, iar informarea e construită de vendor. Dar tu ești cel la care o văd clienții, așa că verifică în configurație că e pornită și vizibilă. Iar fine-tuning-ul e cazul pe care oamenii îl ratează: comentariile asupra regulamentului arată că o firmă care face fine-tuning unui model și îl pune la dispoziție poate ajunge, fără să-și dea seama, cu obligațiile unui furnizor de model de IA de uz general. Dacă ești tu, Articolul 50 e partea mică a problemei. ## Checklist-ul pentru chatbot Pentru cel mai frecvent caz, un chatbot sau un asistent construit și brănduit de tine, asta schimbăm noi în produs: - **Spune-o de la început, în interfață.** O linie în fereastra de chat, înainte de primul mesaj sau odată cu el: „Vorbești cu un asistent IA.” Nu în termeni și condiții, nu într-un tooltip, nu după al treilea mesaj. Ghidurile spun că informația trebuie să fie prezentă de la începutul primei interacțiuni. - **Fă-o accesibilă.** Notificarea trebuie să ajungă la oamenii care folosesc cititoare de ecran: text real, nu imagine, anunțat când se deschide chatul, cu contrast suficient. Cerința de accesibilitate e în articolul însuși, nu un extra. - **Nu lăsa botul să pretindă că e om.** Pune-o în system prompt: dacă e întrebat dacă e o persoană, asistentul spune că e un sistem de IA. Un bot care răspunde „da, sunt Maria de la suport” e exact înșelăciunea pe care articolul există ca s-o prevină. - **Acoperă fiecare canal.** Dacă același asistent răspunde la emailuri, mesaje WhatsApp sau apeluri telefonice, fiecare canal are nevoie de propria informare la primul contact. Un bot vocal o spune în prima propoziție. - **Marchează predarea.** Când o conversație trece de la IA la un om sau invers, spune-o. Utilizatorii își calibrează cât de mult să se încreadă într-un răspuns după cine l-a dat. - **Păstrează dovezi.** Loghează versiunea notificării care a fost afișată și când. Dacă o autoritate de supraveghere a pieței întreabă, „suntem destul de siguri că era acolo” nu e un răspuns. Nimic din toate acestea nu cere mai mult de câteva zile de muncă. Riscul nu e efortul, ci presupunerea că furnizorul modelului se ocupă de asta. Nu se ocupă: furnizorul modelului nu știe unde și cum arăți tu output-ul modelului. ## Imagini, audio și text generate: marcarea Dacă produsul tău generează imagini, audio sau video pentru utilizatori, Articolul 50(2) cere marcaje care pot fi citite automat pe fiecare output. Codul de bune practici final, publicat pe 10 iunie 2026 și confirmat de Comisie și de Consiliul pentru IA drept cale adecvată către conformitate, îi pune pe semnatari să marcheze output-urile în cel puțin două straturi, de exemplu metadate semnate plus un watermark imperceptibil. În practică, dacă folosești un model de imagine sau de voce printr-un API, verifică ce marcaje adaugă deja vendorul, apoi verifică **dacă propriul tău pipeline nu le șterge**. Pașii de optimizare a imaginilor care elimină metadatele (redimensionare, recomprimare, opțiunile „strip EXIF” din sharp sau ImageMagick) pot șterge pe tăcute informațiile de proveniență adăugate de vendor. Asta merită un test în CI. Pentru text, imaginea e mai puțin clară. Ghidurile exclud șirurile scurte de text, codul sursă și output-ul mașină-la-mașină, iar Codul permite un singur strat de marcare pentru anumite texte libere. Dacă răspunsurile obișnuite ale unui chatbot într-o conversație live au nevoie de marcare citibilă automat, pe lângă informare, FAQ-ul nu răspunde direct. Documentele lungi generate ca utilizatorii să le ia cu ei (rapoarte, emailuri trimise în numele lor, articole) sunt mai aproape de ce descrie 50(2). Dacă output-ul principal al produsului tău e text generat care iese din conversație, acela e cazul de pus în fața unui avocat. Iar pe partea de implementator, 50(4): dacă publici text generat de IA în chestiuni de interes public fără ca o persoană să-l revizuiască și să-și asume responsabilitatea editorială, trebuie etichetat. Un blog de firmă unde o persoană editează și aprobă fiecare articol e cazul exceptat. Un flux automat de știri nu este. ## Ce am face luna aceasta 1. Fă o listă cu fiecare loc din produs unde o persoană vorbește cu o IA sau primește conținut de la ea. Include uneltele interne doar dacă oameni din afară văd output-ul lor. 2. Pentru fiecare, notează dacă ești furnizor sau implementator, folosind tabelul de mai sus ca punct de plecare. 3. Livrează informarea pentru chatbot, cu accesibilitate și logare, pe fiecare canal. E cel mai ieftin punct și nu a avut perioadă de grație. 4. Dacă generezi imagini, audio sau video, află ce marcaje adaugă vendorul și testează că supraviețuiesc pipeline-ului tău. Dacă sistemul tău era pe piață înainte de 2 august, ai timp până pe 2 decembrie 2026. 5. Dacă ai făcut fine-tuning și distribui un model, sau generezi text lung care iese din conversație, cere acum o opinie juridică, nu în decembrie. Dacă vrei ajutor cu partea tehnică a listei, inventarierea locurilor unde IA atinge utilizatorii tăi și implementarea informării și a marcării, e o muncă pe care [o facem pentru clienți](/contact). Pentru imaginea de ansamblu despre cum ar trebui să arate o integrare de IA, vezi [cum construim integrări AI](/ro/blog/how-we-build-ai-integration).